Călătorii pe mare IV
de Harold Hart Crane(2004)
1 min lectură
Mediu
Al cărei numărat surâs de ore, zile,
Spectru al mării, jurământ, desface
Abis adânc de aripi; cercul lor
(Din palmieri până la albastrosul
Cu înghețata-i albă nemișcare)
Podind șuvoiul dragostei, crescut
Prin cânt mai sus ca moartea; și în lut
Cu nemurirea-i curge către tine.
Parfum neșters au toate, vor nebune
O întâlnire chiar în ceasul, locul,
Ce-s ale noastre, cununate iar.
Ochilor, gurii, că vor bea – prezic –
Din vinul verii noastre, de altar –
Nu vor închide-n pașii noștri lujeri
De flori și cântec, lucitori, pe când
Mă pierd în valul morții ca să spun?
Sub semnătura vorbei întrupate
Portul reintră-n sângele de mult
Știut, și-n pieptul tău amiaza crește;
Strâng al vieții mele dragi lumini
Pe insula unde inviolabil
Duc ochii tăi, albastre latitudini, -
În strigătul speranței mut, primește
Secreta vâsla, florile iubirii.