Cântecul lui Ebuzath
din Vi-l prezint pe Þeavă (1975)
de Grigore Cugler(2009)
1 min lectură
Mediu
Când Ebuzath se prăbuși-n țârănă,
El, treizeci de dușmani târî cu sine,
Treizeci de morți, cu pălăria-n mână.
Pământul, alintat ca o femeie,
Își răsbuna adâncurile calde
Și fiecare mort era o cheie.
Când Ebuzath se prăbuși din viață,
Mărgean topit i se-mpietri în vine.
În ochi îi răsăriră flori de ghiață.