Sirene stau pitite în fundul pălăriei. Un negru variabil, respingător de mic, S-a tolănit alene la pieptul Eforiei Și suge o epavă în formă de

Eu m-am văzut plecând cum vezi plecând un prieten pe lunga despărțire nedumerit și singur la drum necunoscut. Amar îmi este gândul că poate

Când Ebuzath se prăbuși-n țârănă, El, treizeci de dușmani târî cu sine, Treizeci de morți, cu pălăria-n mână. Pământul, alintat ca o