Pe vecie *
Roma, 24 mai 1959
de Giuseppe Ungaretti(2009)
1 min lectură
Mediu
Fără nici o grabă voi visa,
Mă voi supune muncii
Ce niciodată nu se poate sfârși,
Și puțin câte puțin la capătul
Brațelor renăscute
Vor întâlni mâinile sprijinitoare.
În orbitele lor
Reapăruți ochii vor da iar lumină
Și, pe neașteptate intactă
Va fi reînviat, mă va călăuzi
Din nou vocea ta.
Te revăd pe vecie.
* Memoriei lui Antonietto, copilul poetului pierit la o fragedă vârstă.