Gheorghe Zarafu›Poezii

Am văzut de la fereastră Strada-n apă tulbure... Și-am zis: \"Capitala noastră Chiar e port la Dunăre!\"

Azi, la ani cu nori și ceață, Ce să spun cum este ea? La-nceput e o dulceață Ce se schimbă în peltea!

A-nvățat și limbi străine Cu arabi și cu niponi... Da\'-nvață să facă bine Și copii autohtoni!

Am intrat ca să prânzesc, Însă n-am rămas. Normal. Ei \"specific românesc\" Au la preț occidental!

Am venit cu bucuria De a-mi da cu drag obolul, Obsevând că poezia Arde-aici ca și petrolul!

A dojană și-a mirare Ne privește permanent, Că eroii din \"Scrisoare\" Au ajuns în Parlament!

Au venit încrezători Barzi cu zâmbetul pe buze, Și, în loc de spectatori, Au găsit cafea și... scuze!

Au pământ. Nu pot să-l are, Că n-au plug nici cai să-nhame! Da\'-s dotați cu celulare... Să-i anunțe când li-e foame!

Azi, obosit de-al poantei har Căzui - spre hazul tuturor - Drept lângă piatra de hotar Dintre Trecut și Viitor!

\"Adevărul e în vin!\" Zice un proverb latin. Dar și-n țuica muntenească! (Zice-o vorbă românească!)

A plecat un crai din Tei Dintre îngeri de femei Și-a ajuns vertiginos La drăcoaicele de jos!

Metamorfoză. Dându-i o bijuterie I-ar fi devenit soție, Iar apoi, vai, ce năpastă O podoabă de nevastă. Femeile ușoare. Chiar și-atuncea