Azi, la ani cu nori și ceață, Ce să spun cum este ea? La-nceput e o dulceață Ce se schimbă în peltea!

Am văzut de la fereastră Strada-n apă tulbure... Și-am zis: \"Capitala noastră Chiar e port la Dunăre!\"

A-nvățat și limbi străine Cu arabi și cu niponi... Da\'-nvață să facă bine Și copii autohtoni!

Am intrat ca să prânzesc, Însă n-am rămas. Normal. Ei \"specific românesc\" Au la preț occidental!

Am venit cu bucuria De a-mi da cu drag obolul, Obsevând că poezia Arde-aici ca și petrolul!

Au pământ. Nu pot să-l are, Că n-au plug nici cai să-nhame! Da\'-s dotați cu celulare... Să-i anunțe când li-e foame!

Au venit încrezători Barzi cu zâmbetul pe buze, Și, în loc de spectatori, Au găsit cafea și... scuze!

Azi, obosit de-al poantei har Căzui - spre hazul tuturor - Drept lângă piatra de hotar Dintre Trecut și Viitor!

A dojană și-a mirare Ne privește permanent, Că eroii din \"Scrisoare\" Au ajuns în Parlament!

\"Adevărul e în vin!\" Zice un proverb latin. Dar și-n țuica muntenească! (Zice-o vorbă românească!)

A plecat un crai din Tei Dintre îngeri de femei Și-a ajuns vertiginos La drăcoaicele de jos!

Metamorfoză. Dându-i o bijuterie I-ar fi devenit soție, Iar apoi, vai, ce năpastă O podoabă de nevastă. Femeile ușoare. Chiar și-atuncea