Gheorghe Zarafu
(n. 5 Mai 1933)
"născut 5 mai 1933 membru al Uniunii Scriitorilor din România (peste 65 de volume colective de epigrame)"
Unui sofer
La volan când a intrat, Soarta-i fu ironica: La Ploiesti avea Fiat, La Busteni-armonica! (Gh. Zarafu)
Ce e dragostea?
Azi, la ani cu nori și ceață, Ce să spun cum este ea? La-nceput e o dulceață Ce se schimbă în peltea!
Bucureștii după ploaie
Am văzut de la fereastră Strada-n apă tulbure... Și-am zis: \"Capitala noastră Chiar e port la Dunăre!\"
Uneia
A-nvățat și limbi străine Cu arabi și cu niponi... Da\'-nvață să facă bine Și copii autohtoni!
La o cabană
Am intrat ca să prânzesc, Însă n-am rămas. Normal. Ei \"specific românesc\" Au la preț occidental!
Ploieștenilor
Am venit cu bucuria De a-mi da cu drag obolul, Obsevând că poezia Arde-aici ca și petrolul!
Þăranii cu copii la oraș
Au pământ. Nu pot să-l are, Că n-au plug nici cai să-nhame! Da\'-s dotați cu celulare... Să-i anunțe când li-e foame!
La o Casă de cultură
Au venit încrezători Barzi cu zâmbetul pe buze, Și, în loc de spectatori, Au găsit cafea și... scuze!
Autoepitaf
Azi, obosit de-al poantei har Căzui - spre hazul tuturor - Drept lângă piatra de hotar Dintre Trecut și Viitor!
I.L. Caragiale
A dojană și-a mirare Ne privește permanent, Că eroii din \"Scrisoare\" Au ajuns în Parlament!
Inscripție
\"Adevărul e în vin!\" Zice un proverb latin. Dar și-n țuica muntenească! (Zice-o vorbă românească!)
Epitaful unui crai
A plecat un crai din Tei Dintre îngeri de femei Și-a ajuns vertiginos La drăcoaicele de jos!
Femeia-eterna poveste.
Metamorfoză. Dându-i o bijuterie I-ar fi devenit soție, Iar apoi, vai, ce năpastă O podoabă de nevastă. Femeile ușoare. Chiar și-atuncea
