Plouă...
de George Topârceanu(2006)
1 min lectură
Mediu
Pe-aici cînd plouă, plouă îndesat,
Nu ține ca la noi un ceas ori două.
Că ziua 0plouă, plouă pe-nserat,
Și când se crapă iar de ziuă, - plouă.
În faptul zilei, streșinile plîng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stîng:
Pe-aici cînd plouă, - plouă, nu se-ncurcă!
Iar cînd s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ți facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că pînă la întorcere, - te udă.
Există și răstimpuri cînd se moaie,
Cînd parcă nu mai toarnă-așa, de sus,
Și cerul cîte-oleacă, spre apus,
Se luminează ouțintel – a ploaie.
Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Și porcul umblă tot ci paiu-n gură...
(Postume
Fabule mici pentru oameni mari)