Somnul șarpelui
din Râsul apei (1923)
de George Talaz(2010)
1 min lectură
Mediu
Din câmp brumat în toamnă ruginie
Despicături de stâncă l-au primit;
În cuibul lui, cât mai adânc să fie
S\'a coborât și doarme liniștit.
Ca un mărgean-în solzii de argint,
Lipit de lutul cald odihnitor
Răsfrânge\'n lut sclipire de fosfor
Și-i picură dulci clipe de alint.
Dar trupul lui, veninul și-a vărsat
Prin dinți, prin limbă, picur mai amar,
Și șarpele în sine-l soarbe iar,
Cu tresăriri în cuibu \'ntunecat,
Și cum belșugul de venin sporește,
Prin somn - cu gândiri limpezi ca de ghiață -
Aude sus, și\'n creștet îl lovește
Cu unde repezi freamătul de viață.