Cântec primitiv
din Râsul apei (1923)
de George Talaz(2010)
1 min lectură
Mediu
Aici unde stăm suntem singuri
Din zare să \'nalță un astru;
Cerul e larg smălțuit în albastru.
Ca o pasăre cântece gânguri,
Jocuri din crengi împletite
Însămni pe nisipu \'nsorit...
Și nu știm de unde-am venit
În câmpiile-acestea \'nflorite;
Și nu știu la ce te gândești,
Când eu, într\'o cupă de floare,
Strâng rouă, și-o vărs la \'ntâmplare,
În lutul câmpiei acești...
Aici unde stăm numai noi,
Îmbrățișați de ierburile moi
Orele de miresme și rouă,
Toate sunt noui\' - date nouă.
Și încă din noianuri de senin
Ascultă cum vrăjesc și iau ființă
Minuni ce ni se par cu neputință
Și\'n lumea noastră vin
Și gândul mai presus să ne avânte
Nemărginirile-toate \'nsoresc;
Și toate ce vor fi ni se vestesc
Și îngeri au venit să ne cânte.