Pomul Craciunului
de George Coșbuc(2002)
1 min lectură
Mediu
POMUL CRACIUNULUI
Tu n-ai văzut pădurea,copile drag al meu-
Pădurea iarna doarme,c-asa vrea Dumnezeu,
Si numai câte-un viscol o bate uneori,
Si plânge-atunci cu hohot,cuprinsă de fiori
Si tace-apoi și-adoarme,când viscolele pier
In noapteas asta însă v in îngerii din cer.
Si zboară-ncedt de-a lungul pădurilor de brad
Si cântă-ncet; și mere și flori din sân le cad
Iar florile s-anină de ramuri până jos
Si-I cântec și lumină și-așa e de frumos !
Iar brazii se desteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ti trimise dintr-însa Dumnezeu.
Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Asa cum a găsit-o, cu flori și jucării.
Departe într-un staul e-n fașe –acum Isus,
Si îngerii,o, câte și câte I-au adus:
Dar el e bun și-mparte la toți câți îl iubesc,
Tu vino, și te-nchină, zi” Doamne-ți mulțumesc”.