Nunta Zamfirei
de George Coșbuc(2004)
4 min lectură
Mediu
E lung pamantul, ba e lat,
Dar ca Sageata de bogat
Nici astazi domn pe lume nu-i,
Si-avea o fata, -- fata lui --
Icoana-ntru-un altar s-o pui
La inchinat.
Si dac-a fost petita des,
E lucru tare cu-nteles,
Dar dintra-al printilor sirag,
Cati au trecut al casei prag,
De buna seama cel mai drag
A fost ales.
El, cel mai drag! El a venit
Dintr-un afund de Rasarit,
Un print frumos si tinerel,
Si fata s-andragit de el,
Ca doara tocmai Viorel
I-a fost menit.
Si s-a pornit apoi cuvant!
Si patru margini de pământ
Ce stramte-au fost în largul lor,
Când a pornit s-alerge-n zbor
Acest cuvant mai calator
Decât un vant!
Ca ieri cuvantul din vecini
S-a dus ca astazi prin straini,
Lasand pe toti, din cat afund
O mie de craimi ascund
Toti craii multului rotund
De veste plini.
Si-atunci din tron s-a ridicat
Un imparat dupa-mparat
Si regii-n purpur s-au incins,
Si doamnele grabit au prins
Să se gateasca dinadins,
Ca niciodat\'.
Iar când a fost de s-a-mplinit
Ajunul zilei de nuntit,
Din munti si vai, de peste mari,
Din larg cuprins de multe zari,
Nuntasi din nouazeci de tari
S-au rascolit.
De cum a dat în fapt de zori
Veneau, cu fete si feciori,
Trasnind radvanele de crai,
Pe netede poteci de plai:
La tot radvanul patru cai,
Ba patru sori.
Din fundul lumii, mai din sus,
Si din zorit, si din Apus,
Din cat loc poti gandind să bati
Venit-au roiuri de-mparati,
Cu stema-n frunte si-mbracati
Cum astazi nu-s.
Sosit era batranul Grui
Cu Sanda si Rusanda lui,
Si Tintes, cel cu trainic ros,
Cu Lia lui sosit a fost,
Si Bardes cel cu adapost
Prin munti salhui.
Si altii, Doamne! Drag alint
De trupuri prinse-n margarint!
Ce fete drage! Dar ce comori
Pe rochii lungi tesute-n flori!
Iar hainele de pe feciori
Sclipeau de-argint.
Voinicii cai spumau în salt;
Si-n creasta coifului inalt
Prin vulturi vantul viu vuia,
Vrun print mai tanar când trecea
C-un brat în sold si pe prasea
Cu celalalt.
Iar mai spre-amiazi, din departari
Vazutu-s-a crescand în zari
Radvan cu mire, cu nanasi
Cu socrii mari si cu nuntasi,
Si nouzeci de feciorasi
Veneau calari.
Si ca la mandre nunti de crai,
Iesit-a-n cale-ales alai
De sfetnici multi si mult popor,
Cu muzici multe-n fruntea lor;
Si drumul tot era covor
De flori de mai.
Iar când alaiul s-a oprit
Si Paltin-crai a starostit,
A prins să sune sunet viu
De treasc si trambiti si de chiu --
Dar ce scriu eu? Oricum să scriu
E ne-mplinit!
Si-atunci de peste larg pridvor,
Din dalb iatac de foisor
Iesi Zamfira-n mers istet,
Frumoasa ca un gând razlet,
Cu trupul nalt, cu parul cret,
Cu pas usor.
Un trandafir în vai parea;
Mladiul trup i-l incingea
Un brau de-argint, dar toata-n tot
Frumoasa cat eu nici nu pot
O mai frumoasa să-mi socot
Cu mintea mea.
Si ea mergand spre Viorel,
De mana când a prins-o el,
Rosind s-a zapacit de drag, --
Vatavul a dat semn din steag
Si-atunci pornira toti sireag
Incetinel.
Si-n vremea cat s-au cununat
S-a-ntins poporul adunat
Să joace-n drum dupa tilinci;
Feciori, la zece fete, cinci,
Cu zdranganeii la opinci
Ca-n port de sat.
Trei pasi la stânga linisor
Si alti trei pasi la dreapta lor;
Se prind de mani si se desprind,
S-aduna cerc si iar se-ntind,
Si bat pamantul tropotind
In tact usor.
Iar la ospat! Un rău de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, si tot oaspeti rari,
Tot crai si tot craiese mari,
Alaturea cu ghinarari
De neam strain.
A fost atata chiu si cânt
Cum nu s-a pomenit cuvant!
Si soarele mirat sta-n loc,
Ca l-a ajuns si-acest noroc,
Să vada el atata joc
P-acest pământ!
De-ai fi văzut cum au jucat
Copilele de imparat,
Frumoase toate si intrulpi,
Cu ochi sireti ca cei de vulpi,
Cu rochii scurte pana-n pulpi,
Cu par buclat.
Si principi falnici si-ndrazneti,
De-al caror buzdugan istet
Pierit-au zmei din iaduri scosi!!
De-ai fi văzut jucand voiosi
Si Feti-voinici si Feti-frumosi,
Si logofeti,
Ba Penes-imparat, vazand,
Pe Barba-cot, piticul, stand
Pe-un gard de-alături privitor,
L-a pus la joc! Si-ntre popor
Sarea piticu-ntr-un picior
De nu-si da rand!
Sunt grei batranii de pornit,
Dar de-i pornesti, sunt grei de-oprit!
Si s-au pornit barbosii regi
Cu sfetnicii-nvechiti în legi
Si patruzeci de zile-ntregi
Au tot nuntit.
Si vesel Mugur-imparat
Ca cel dintai s-a ridicat
Si, cu paharul plin în mani,
Precum e felul din batrani
La orice chef intre romani,
El a-nchinat.
Si-a zis: \"Cat mac e prin livezi,
Atatia ani la miri urez!
Si-un print la anul! bland si mic,
Să creasca mare si voinic,
Iar noi să mai jucam un pic
Si la botez!\"