Mama
de George Coșbuc(2002)
2 min lectură
Mediu
Mama
In văduri ape repezi curg
Si vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moara
Acolo, mamă, te zaresc
Pe tine-ntr-o cascioara.
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacara lor geme:
Clipeste-abia din când în când
Cu stingerea-n bataie,
Lumini cu umbre-amestecind
Prin colturi de odaie.
Cu tine două fete stau
Si torc în rind cu tine;
Sint inca mici si tată n-au
Si George nu mai vine.
Un basm cu pajuri si cu zmei
Incepe-acum o fata,
Tu taci s-asculti povestea ei
Si stai ingindurată.
Si firul tau se rupe des,
Căci ginduri te framinta,
Spui soapte fara de-nteles,
Si ochii tai stau tinta.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfira...
Te uiti la el si nu-l rădici,
Si fetele se miră.
...0, nu! Nu-i drept să te-ndoiesti !
La geam tu sari deodata,
Prin noapte-afara lung privesti
\"Ce vezi ?\" intreab-o fată.
\"Nimic... Mi s-a parut asa!\"
Si jalea te răpune,
Si fiecare vorba-a ta
E plins de-ngropaciune.
Intr-un tirziu, nerădicind
De jos a ta privire
\"Eu simt ca voi muri-n curind,
Ca nu-mi mai sînt în fire...
Mai stiu si eu la ce gindeam
Aveti si voi un frate...
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el !... Să-l vad venind,
As mai trai o viata.
E dus, si voi muri dorind
Să-l vad o data-n fată.
Asa vrea poate Dumnezeu,
Asa mi-e datul sortii,
Să n-am eu pe baiatul meu
La cap, în ceasul mortii!\"
Afara-i vint si e-nnorat,
Si noaptea e tirzie;
Copilele ti s-au culcat
Tu, inima pustie,
Stai tot la vatra-ncet plingind;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tirziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine!