Dușmancele
de George Coșbuc(2002)
3 min lectură
Mediu
DUSMANCELE
Las\' ochii, mamă, las\' să plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat să sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Să merg neplânsă în mormânt!
Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e rușine și mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.
Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - și dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers să-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o să-mi meargă neam de neam.
Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - \"Să mor îmi vine,
Auzi tu! Să se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc și gură-rea!
Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargă-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici să crezi,
Fă cruce, fă, să nu-l visezi.
Nu l-aș purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc și hori același rând,
Il poarta-ntr-una, și de când!
Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-și cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri și-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Să-si stringă nora de pe drum.
Să-și ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă și golană,
De ce nu vine ca să-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!\"
Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat să mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aș sta să-i dau și eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!
Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc să-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Să moară.
Să vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mă-sa-s zece guri.
Cu gura măsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Să poată.
Dar lor pe plac eu n-am să mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.
De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi țes tortul
Si umblu și eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rău de tot.
Mă prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mă prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am făcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mă poți oricând vedea
Cu fetele de sama mea!
Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs și-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii știu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?
Dar ce? Il țiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-așa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot ușa să i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum să-i spui?
Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Să-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-și dă rând!
Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Să aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.
Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinșii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!