Lauda materiei
de George Călinescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Tot Universul nu este
Decât joc de mari curcubeie,
În scripetul lumii celeste
Eu sunt așezat pe-o scânteie.
Ce este-n planetele șapte
Se-ascunde în elemente,
Bolta e stropită cu lapte,
În lapte-s de stele fragmente.
Cerescul așezământ
Are un infim consonant,
Diamante găsești în pământ,
Pământu-i pe cer diamant.
Lăudată fie cascada,
Lăudată fie marea,
Minunată este zăpada,
Strălucitoare e sarea.
Vulcanii falnic detună,
Cântă safirele clare,
În aer frunzele sună,
Grindina vine călare.
Elefanți trec cu trompa groasă,
Armăsarii pe câmpuri zburdă,
Tresaltă-n țărână, voioasă,
Cârtița oarbă și surdă.
De cimitir nu se teme
Fluturul ce-n aer scrie,
Din morți răsar crizanteme,
Greierii cântă-n sicrie.
Căldura se-mpacă cu gerul,
Zvâcnind materia crește,
De păsări se-ntunecă cerul,
Balta se umflă de pește.
Pădurile se-nmulțesc robuste,
Pășunile exală efluvii,
Lăudați întinsele puste,
Lăudați mărețele fluvii.