Primăvara (II)
din Soliloquii (1938)
de George Boldea(2010)
1 min lectură
Mediu
A violat, de farmec amețită,
Izvoare cetluite-n diamant
Și sufletu-mi ca apa se agită
Să soarbă din neant.
Spre caldele săruturi de lumină
Și căile funebre se pornesc,
Durerea ca un cap pe cruce-nclină
Sub mângâierea faldului ceresc.
Pământul plin de albe oseminte
Respiră hohotind în mii de flori,
La sânul lor las trupu-mi să s-alinte
Ca un copil, s-adoarmă mai ușor.
Capricioase zările albastre
Azvârl bijuterii de stele-n mare,
Naufragiate suflete noastre
Se-nvălmășesc ca aburii în soare.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Boldea
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
George Boldea. “Primăvara (II).” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/george-boldea/poezie/primavara-iiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.