Un covor
Poezii – Ed. Minerva 1988
de Georg Trakl(2019)
1 min lectură
Mediu
Un covor în care pălește peisajul bolnav,
Poate Genezareth, o luntre-n furtună
Se năruie lucruri de aur din norii ce tună
Demența ce-l prinde pe omul suav,
Apele vechi, murmuind râs albastru, răsună.
Și întunecat se deschide un puț uneori.
Rece metal pe-obsedați îi răsfrânge
Cad pe platouri fierbinți stropi de sânge
Și-n noaptea neagră un chip se destramă ușor.
Gângave flamuri sub bolți unde bezna se stânge.
Altu-amintește de zborul păsărilor sus
Mistice semne de ciori peste spânzurătoare
Plină de șerpi arămii iarba tăioasă tresare
În perne de tămâie, desfrânat și-nțelept, un surâs.
Copii de Vinerea mare orbi la garduri stând
În oglinda sumbră-a bălților în putrezire
Suspinânda muribunzilor tămăduire
Și îngeri care trec prin ochii albi pe rând
Se-ntunecă de pleoape aurita mântuire.
Traducere Mihail Nemeș
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Georg Trakl
- Tip
- Poezie
- An
- 2019
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Georg Trakl. “Un covor.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/georg-trakl/poezie/un-covorIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.