Copilărie
de Georg Trakl(2015)
1 min lectură
Mediu
Socul plin de fructe; tihnit sălășluia copilăria
în peștera albastră. Peste cărarea de odinioară
unde iarba sălbatecă fâșâie acum ruginie
se reculege rămurișul tăcut; vuirea frunzișului
asemenea apei albastre, când zvonește în stâncă.
Dulce-i tânguirea mierlei. Un cioban urmează-n muțenie
Soarele care se rostogolește de pe colina întomnată.
O clipită albastră nu mai e decât suflet.
La marginea pădurii se ivește o sălbăticiune sperioasă. Și pașnic
Dorm în adânc bătrânele clopote și cătunele negre.
Mai smerit cunoști tu tâlcul anilor negri,
și toamnă în camere pustii;
Și-n albăstrimea sfântă mereu răsună pași de lumină.
Domol vibrează o fereastră deschisă; până la lacrimi
Te-nduioșează priveliștea cimitirului părăginit de pe colină,
Amintire a legendelor ascultate; și totuși, sufletul uneori
se luminează
Când cugetă la oameni voioși și la zile primăvăratice
în umbră de aur
Traducere Petre Stoica
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Georg Trakl
- Tip
- Poezie
- An
- 2015
- Cuvinte
- 135
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Georg Trakl. “Copilărie.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/georg-trakl/poezie/copilarie-14083378Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.