Biserica moartă
Poezii – Ed. Minerva 1988
de Georg Trakl(2019)
1 min lectură
Mediu
Stau toți înghesuiți pe sumbre bănci
Și-și nalță stinsele priviri spre cruce.
Luminile sclipesc ca-nvăluite,
Ca-nvăluit și vag rănitul Cap.
Tămâia urcă-nalt din vas de aur,
Se stinge-ncet cântarea muribundă,
Ca bântuit se-ntunecă nesigur
Și dulce spațiul. Preotul pășește lângă
Altar; dar plictisit oficiază
Ceremonia – jalnic jucător în fața
Închinătorilor cu inima de piatră
În rece joc de-a pâinea și de-a vinul.
Răsună clopotul! Luminile-s mai tulburi –
Mai pal, ca-nvăluit rănitul Cap!
Un Chip se-ascunde-n beznă, și-n gol după el
Din mulți ochi se holbează desperarea.
Și-o voce, răsunând ca toate, izbucnește
În plâns – pe când creștea-năuntru groaza,
Graza de moarte: Miluiește-ne pre noi,
O, Doamne!
Traducere Mihail Nemeș
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Georg Trakl
- Tip
- Poezie
- An
- 2019
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Georg Trakl. “Biserica moartă .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/georg-trakl/poezie/biserica-moartaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.