Asfințit – 1-a variantă
Poezii – Ed. Minerva 1988
de Georg Trakl(2019)
1 min lectură
Mediu
Seara, când mergem prin verile-aurii către casă
Ne-nsoțesc umbrele sfinților veseli.
Mai dulce-nverzește vița de vie în jur, grânele îngălbenesc
O, frate, ce calm e în lume.
Îmbrățișați ne scufundăm în ape albastre,
Grota sumbră a melancoliei virile
Pe sterpe poteci se-ncrucișează căile celor putreziți,
Dar cum se-odihnesc cei fericiți în asfințitul de soare.
Pace, unde culorile toamnei strălucesc
La căpătâi nucul freamătă trecuturile noastre de demult.
Traducere Mihail Nemeș