singur-lună
de Geo Dumitrescu(2009)
1 min lectură
Mediu
Sufeream de alergia singurătății. Luna...
(Dar mereu năvălesc venerabile inerții
și gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi
pe emoții curate, aproape neîncepute,
urme groase de labe literare.)
Aș fi vrut să mărturisesc sincer :
Sufeream... În fine, mai lipsea cineva
ca să fim doi. Mai ales seara,
când luna, plutind printre nori...
(O, mâzgă livrescă, blestemata încremenire
a vorbelor, tocite, îndobitocite în sensuri !...)
...atât de singur, uneori, de parcă
toți oamenii se îndreptau spre mine
făcându-mă să mă simt că s-ar putea,
din cea mai simplă bucurie biologică,
să lăcrimez, ca la vederea unor frunze, dimineața.
Acest sentiment simplu, uman,
aș fi vrut să-l mărturisesc cinstit,
în cuvinte puține, acest sentiment
de toamnă, de Toamnă. De toamnă ?...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Geo Dumitrescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Geo Dumitrescu. “singur-lună.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/geo-dumitrescu/poezie/singur-luna-2Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.