Insomnie
de Geo Dumitrescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Creionul și gândul, inerte. Foaia e totuși albă.
Nu e prima dată când tăcerea mi se pare un uriaș aisberg.
Pereții pier imaculați în infinit
și mi-e cu neputință să-mi reprezint cuvântul „merg”.
Dacă aș agita – inexplicabil – foaia,
Fâșâitul hârtiei ar indica o prezență,
Întunericul ar putea să devie alb și sonor…
(Dar numai gândul acesta e un semn de demență!)
Atunci? Să dorm?, să gândesc? (Lucrurile sunt obositor de clare…)
Pereții pier irezistibil în infinit.
Nu e prima dată când singurătatea mi se pare un imens aisberg…
- Prietenă muscă, bine-ai venit!...
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Geo Dumitrescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 95
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Geo Dumitrescu. “Insomnie.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/geo-dumitrescu/poezie/insomnieIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.