Geo Bogza›Poezii

Într-una din nopțile mele am făcut dragoste cu o servitoare Totul a fost pe neașteptate – și aproape fără voia mea Era undeva într-un oraș murdar

Anica lui Petre Strâmbu, femeie frumoasă Dar veșnic nesătulă de cele lumești Așteaptă să-i plece bărbatul de-acasă Și iese la poartă să

Ioana Maria, era o seară umedă de Februarie când ți-am spus: vreau să merg cu tine pe străzi și vreau să-ți dau o floare. Așa a

Cred în vârsta mea, în atributele fiecărei vârste, în datoria intensificării acestor atribute. Cred în neexistența existențelor imperios

Tu mi-ai fost scrisă mie Nu deprimării, nu tristeții mele Ci adevăratului eu, puternic - și fără nici un pic de milă. Privesc trupul tău fraged

pe plaiuri oltenești femei cu carne albă fiori reci cu fluvii de senzații D U N Ã R E A... Morcovi cartofi vrză carne c a r n e CARNE C

Acel om mistuit de-o mare credință A fost erou, sfânt și martir. El n-a vorbit mulțimii despre luptă Și viața și-a dat-o luptând. El n-a

Clădit pe mlaștini, somnorosul port Visa la sud, puțin a mort Și în el una, a tămâie Întinsă pe araci ca via Își făcea gravă meseria. Era una

Fata popii din satul cu munți poartă ochii-n scobitori măsline știe zâmbet și mișcări feline, trupul ei în sex peste punți. fără glas - vârsta

Vă voi vorbi despre oamenii petrolului și despre sufletul lor negru și mai inflamabil decât petrolul. Vă voi vorbi despre mine fiindcă nimeni

Ion Anton Boșilcă, numai de 21 de ani cu veleități de mecanic, deocamdată ungător având buze groase, mușchi strunjiți în oțel și câteva surori,

Cineva din mine, căruia nu i-a rămas străină nici o suferință Are, de când mă știu, șapte mii de ani. Cineva din mine, care nu se lasă corupt de

Într-una din nopțile mele am făcut dragoste cu o servitoare Totul a fost pe neașteptare – și aproape fără voia mea. Era undeva într-un oraș murdar

O antică batoză Puternic suferea De-o stranie psihoză Și un cuvânt: saltea! Prin păr scăzut, cănit Purta cu fals topaz Un deget

Ioana Maria, tu ești acuma departe tu ai vrut întodeauna să fii departe, Ioana Maria. Tu ai iubit mările sudului pe care corăbii merg zile

Nicolae Ilie hrana trupului tău ți s-a copt în pântec ca într-un cuptor vai cât de transformat e sub arsuri plesnit în unele părți ca pământul

Toamna aceea lungă e ca o coadă de cometă... E atâta umezeală, atâta frig când plouă. Cât mi-e de milă de bieții stâlpi de telegraf. Dacă aș avea

În cele din urmă s-a pus problema să se măsoare limba boului. Întâi s-a încercat cu metrul Apoi cu kilometrul Dar nu a fost de ajuns. Atunci

cerul destrămat în parcele căzut peste timpuri brăzdat de poteci și cuiburi de suflet deschis totdeauna la cei care au aripi coboară și azi

Hebdomader, eu plâng cu stânci destrămări zguduiri Rombic la margini de pământ sufletul pipăie vârfuri de vânt. Blestemul

Destrăbălatele târgului, fetele care n-au învățat carte Hoinăreau pe maidane, dornice de dragoste și vin În floarea roșie a pulpelor ascuns aveau

Îți reamintesc capitolul acesta moale precum craniul copiilor nou-născuți și teoriile lui Freud și pe Weininger sinucisul din

Motto: Adesea îmi încerc vocea și știu o zi în care gâtlejul lui îmi va răspunde cu sunete de lut. Sașa

În ulei, tania ștefanovna stă pe o bancă fără față și fără culoare la ochi, sub picioarele ei obișnuita căpățână de mort de data asta râde la un