Gabriela Scurtu

mi-au revenit pe buze cuvintele pe care le-aș fi rostit odată la-nceperea zăpezii era adînc în mine și somn ca o cărare și-n brazda lunii

și i-am chemat în casă și i-am poftit să stea pe scaunele noastre cu umbrele-n perete le-am arătat grădina și le-am adus din ea o salcie de apă ca