Inima mea, ce spaime te frământă?
de Fric(2002)
1 min lectură
Mediu
Inima mea, ce spaime te frământă?
Gândule, care fulger te dezmântă?
Lacrimă, de ce curgi ca-ntr-o osândă?
Tu, amintire, ce chin te împlântă?
Mult păcătos sunt, vorbe rele-am spus,
M-am depărtat de Tatăl cel-de-sus.
Și-acum de grijă neagră zac răpus,
Îngerul sfânt mă caută ursuz.
Tot ce e sfânt pe-acest bătrân pământ,
Nevolnicii nu socotesc că-i sfânt.
Am ridicat palate rând pe rând,
Și aur și podoabe adunând.
Tu, păcătos, cu creștet nins acum,
Pentru ce tremuri pe comori duium?
Au bogătașii duși pe negrul drum
Multe-au luat dintr-al vieții fum?