Inima mea, ce spaime te frământă?
de Fric(2002)
1 min lectură
Mediu
Inima mea, ce spaime te frământă?
Gândule, care fulger te dezmântă?
Lacrimă, de ce curgi ca-ntr-o osândă?
Tu, amintire, ce chin te împlântă?
Mult păcătos sunt, vorbe rele-am spus,
M-am depărtat de Tatăl cel-de-sus.
Și-acum de grijă neagră zac răpus,
Îngerul sfânt mă caută ursuz.
Tot ce e sfânt pe-acest bătrân pământ,
Nevolnicii nu socotesc că-i sfânt.
Am ridicat palate rând pe rând,
Și aur și podoabe adunând.
Tu, păcătos, cu creștet nins acum,
Pentru ce tremuri pe comori duium?
Au bogătașii duși pe negrul drum
Multe-au luat dintr-al vieții fum?
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Fric
- Tip
- Poezie
- An
- 2002
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Fric. “Inima mea, ce spaime te frământă?.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/fric/poezie/inima-mea-ce-spaime-te-framantaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.