Floarea iubirii
de Fric(2002)
1 min lectură
Mediu
Preasfânta floare a iubirii
Nu înflorește-n țări străine;
Ea, vrăjitoarea floare-a firii,
Își face strat în piept la tine.
Cel ce iubește omul știe
Al fericirii drum spre soare.
Sădește-ți, dar, cu bucurie,
În inimă vrăjita floare.
În ciuda negurii, bolnavă,
Să nu-ți rămână-un vis calic.
Cu ochii ridicați spre slavă,
Mărturisește-ți vina, Fric!
Și nici un chin nu te va frânge
La ceasul când va fi să pleci.
Din dragoste, să plângi cu sânge,
Ca să nu arzi în foc de veci.