Clarinetul
din Poezii (1966)
Plângea pe stradă clarinetul, sub cer cu soare african, Plângea cu glasul său elastic ca de pribeag copil orfan. Și-atunci un stol de păsări
Izvodul corbilor
Urme ciudate de corb, în grădina pustie și ninsă, Scriu pe zăpadă un text, inspirat din secretele sorții. Vântul citește din zbor și presară
Pe celălalt mal
Singur, exilat pe celălalt mal, Rătăcești pe culmi necunoscute În priveliști nentinate de banal, Neștiute, negândite, necrezute. Unde aerul
Inelul cu safir
În raze arămii de-apus când am plecat, Inelul cu safir în deget ți l-am pus Și-am spus: „Să te gândești mereu La cel ce ți l-a dat”. Și-n raze
Hexametrii străinului
din Poezii (1966)
Trece prin târg un străin ce n-are nimic de vânzare. N-are nici aur, nici cal, nici lance, nici pavăză n-are. Umblă de-a pururi străin prin
