Sfârșit princiar
de Eugen Jebeleanu(2010)
1 min lectură
Mediu
Și pajurile de rugini întoarnă
o primă toamnă. Coastele, ca naiuri
trec prin brocarturi. Peste râpi, o goarnă
va aștepta de-acum ogari și-alaiuri.
Prin slab sideful pleoapei, spart: un lac;
fără-adâncimi și trist de-albastru încă.
De mușchi, coturni aduși din țară frâncă,
ieri: blânzi și mici. Azi, cad și se desfac.
Un praf de-argint mângâie pieptul. însă
dantele pal s-au risipit. Un rar
opal la dreptul inelar.
între sprâncene, o tăcere plânsă.
Un snop de aur crud desprins de craniu, -
drag fâlfâit de steag. Calm zbor, de cretă,
întoarce peste frunte frunze straniu,
rotind afund o trestie de floretă.
Iar umbra care se reîntorcea,
ca minutarul unui ceas, pe tâmple,
a stat acolo, să nu se întâmple
o veștejire în palori de nea.