Nimeni n\'avea ceea ce el avea: superba lui trufie si elefantii si labele lor sfaramand vertebrele acestor Alpi albiti de spaima. Calca, de-

Pământ, pământ tăcut. Tăcută, cu pielea pârjolită, cu statura goală, iertare, Hiroshima... Iertare pentru fiecare pas ce-atinge-o rană, rupe-o

Ce deasă ceață, vai, ce ceață deasă... Nu mai cunoaștem drumul către casă... Sîntem ușori și ceața e ca fumul, Vai, unde-o fi, unde s-ascunde

vaca are ochi atît de blînzi și mă înțelege mai bine decît voi, frați ai mei, pe mine Pentru că voi nu m-ați mai vrea și m-ați goni

Tatăl nostru carele ești în ceruri coboară, de ești, pe pământ și oprește viforul morții și fă din căști pălării și mângâie fețele

- \"Unde, unde-s?\" - \"Cine?\" - \"Unde, unde-s?\" - \"Cine, cine?\" - \"Unde-s?\" - \"Cine, cine?\" - \"Oamenii...\" - \"Nu știu. Uite fulgi

Lacrimile mele curg dintr-un izvor ascuns adanc in nemiscarea ta. Ele se rostogolesc, nu se numara, nu se privesc unele pe altele. Desculte si

Pierduto, nu mă mai iubești tu nu te mai arăți nicicând, Pierduto, nu vrei să-mi găsești un timp ce nu bate sunând Pierduto, ai putea

Sunt cel care-ti invidiaza pamantul sub care stai, caci ti l-ai asternut pe tine furandu-mi-l, calcand in varful degetelor (precum umblai cand

Am patruzeci si opt de ani si asta-i foarte bine. Pacat doar de acest april ce parca nu mai vine. Pacat doar de acel copil ce nimeni n-o sa-l

am visat ca am murit – imi spuse si se urca, mica si plansa, la mine in pat si primejdia i se oglindea neagra in ochii negri si eu ii mangaiam

Lumina – ce buna... Intr-o odaie neagra, obrazul transparent al unui copil adormit pe o mana de luna. Steaua ce zboara din nicovala

Și viața care merge înainte și fără tine, și fără tine, și fără tine triumfătoare viață pe ruine, pe oase și pe părul tău de lună, pe

imi spuse : « Nu poti sa stii cand vine …. de ce nu faci putina ordine ? Nu poti sa stii cand te gaseste poate e-n tine, poti sti … Nu poti sa

Nu știu a cui sînt, toți s-au preschimat în mine. Nu știu cine sînt, sînt însă. Ușoară sînt și grea ca un blestem, sînt piatră și sînt viață

Tu esti ca pasarea aceea, care, candva,-ntr-o zi de vara, cand ploaia se lasa din ceruri parca plutind, atat de rara, zbura de-afara in

Nu pot să fiu prieten cu tine, -n veci nu pot! Mi-ar crește, dac-aș face-o, lungi gheare, aspru bot, mi-ar crește colți de fiară prădalnică, mi-ar

Zapada, tineretea mea, copilarie pala, muta, tu, care esti lumina, stea ce piere surazand tacuta cazi lin pe mainile aceste si lumineaza-le

O crasma. Radio. Si muzica de dans. Un om, in crasma, langa radio si langa muzica de dans. Si mainile acelui om, ce bat in masa ritmul

Să ai mereu tot mai puțin e lucrul cel mai bun. Tot mai puține zile și tot mai puțin tutun. Să nu fii întristat deloc și să te simți ușor să

O crima s-a produs, mai mica, in noaptea neagra ca un dric: o baba-nalta si voinica a ingropat, viu, un pisic. Ucis, pisicu-i in gradina si-n

visează-acum orașul vise născute din Durere sau din Bucurie, căci și una, și cealaltă visează... Senină, Bucuria vrea să zămislească

Și am ceea ce nu am vrut și nu aș fi visat tot ceea ce n-aș fi dorit nici unui om fiți veseli și nu încercați să înțelegeți de vreți n-aveți

Prin labirintul crimelor, prin vicii, prin sânge, printre crini, o, ce firesc e mersul tău și cât de tineresc, înalt ca lumea înfruntând

[......................................] dar ce aud? din buciume vestindu-mi, și-aruncă marea peștii ne-ncetat către bordeiul meu de

În evul sur (Domn: Dagobert), lucea un principe incert; cu ochi de ape și victorii, calm brațu-n șold, în unghii de glorii. Treaz, părul fân de

Și pajurile de rugini întoarnă o primă toamnă. Coastele, ca naiuri trec prin brocarturi. Peste râpi, o goarnă va aștepta de-acum ogari