Vreau un cântec înalt Și subțire ca un delir de fum rătăcitor... Să se ridice sus, Din drum... Peste moarte, peste văi, să sboare lin, Peste

Ce-o fi cu sfertul meu de pâine azi? Împrăștie o boare delicată: o trag în piept, și parcă mă îmbată ca freamătul pădurilor de brazi... Mă uit

Pe orizontul noptatic jefuit, Copacii de cristal, aerieni, Neîncetat agită, pianizate frământări: În paradisul oscilant al ramurilor Vibrează

Dantelată îți prelingi făptura, Cercuri, văluri și priviri adiacente, Ritm spumos între jupoane indecente, Frânge pieptul, rotujindu-ți