Erich Kastner›Poezii

Poti fi singur cuc la o adica. Degeaba gulerul ti-l mai ridici, te-opresti lang-o vitrina si iti zici: „Frumoasa-i palaria, dar cam

Se cunoșteau de opt ani (negreșit că foarte bine). Și, deodată, fără să știe dragostea lor n-a mai fost de găsit cum dispare uneori o

Singur daca esti e jale! Totu-ti pare tern, banal, pietr-ti intra in sandale, iara doru-ti da tarcoale si devii sentimental. Mergi pe calea

De ce o tonă zece sute are? De ce nu-i divizibil trei nicicând? De ce se-nvârte globul după soare? De ce nu-i zice Ernei Ema oare? De ce nu-mi

Þi-ești foarte antipatic câteodată și ți-ai întoarce spatele în lege. Dacă e drept așa, cine-o constată? Doar cel ce se cunoaște,

Într-o zi cu ea s-a pomenit ... Și-l găsi mai palid și mai grav Apoi dînsul constată lucid că nici ea n-arăta prea grozav. Mîine, ea urma să

Als sie einander acht Jahre kannten (und man darf sagen sie kannten sich gut), kam ihre Liebe plötzlich abhanden. Wie andern Leuten ein Stock oder

Wer nicht zur Welt kommt, hat nicht viel verloren. Er sitzt im All auf einem Baum und lacht. Ich wurde seinerzeit als Kind geboren, eh ich\'s

Wenn wir den Krieg gewonnen hätten, mit Wogenprall und Sturmgebraus, dann wäre Deutschland nicht zu retten und gliche einem Irrenhaus Man