Iberia
din Un dor fără sațiu (1976-78)
de Emil Botta(2010)
1 min lectură
Mediu
Muzica Sferelor era
după umila părere a mea.
Ceruri cântând,
vitroasele ceruri sunând,
incorporale retorici retorizând
în aerul fără densitate,
în extramundana puritate,
aceste muzici nu le aude
buruiana-săraca, ori acel vânturat,
ori acel măcinat
de un vis nevisat,
un vai de mine în ploaia perpetuă,
de ploaia mașteră îmbrățișat,
de bicele sale,
împletitele-n șapte,
VAI DE MINE
cu elpitic discurs,
tinichea de gaz
din care gazul s-a scurs.
Oricine
piatra mi-aruncă:
pentru tine mingea,
prinde-o tu, cel sfios,
orgolios în zdreanța de aur,
în straiul de zdrențe luxos,
oricine, oricare
auzind glorioasa murmurare:
După umila părere a mea
Frumusețea este o stea!
Și totuși...
Castelan fiind
cu latifundii în Spaniile sângerii,
în auriferele Spanii portocalii,
un Hidalgo, STAN PÃÞITUL fiind
NOI, STAN PÃÞITUL
pe o piele de capră scriind
testamente spaniolești, iscălind
pluralul Noi, însumând
ale mele crunte pățanii
și moara cu vântul cu tot
și aripile ca o răstignire la pătrat,
NOI, STAN PÃÞITUL
murind,
și de a nu muri
fiind nemângâiat,
spre a mea consolare
am murmurat
al meu laitmotiv, al meu Credo:
Frumusețea este o Stea
după umila părere a mea.