Toamna, trimisul
de Emil Botta(2017)
1 min lectură
Mediu
În lunca unde visam visul în care te cunoșteam cu sabia descriind
Paradisul a venit, într-o seară,
Trimisul.
Iată-i umbra pe lacuri,
prin pădurea veche de veacuri.
O, prefăcutul cocon,
coturnii și masca de histrion.
Luna-l bătea, lumina-l scălda, natura de aur era purpura-i grea.
Caligrafia și veșted sigiliul ce-nseamnă.
Trimisul acesta nu-i altul, e
Toamna.
În lunca unde-mi spunea, mai an, turtureaua duiosu-i român, acum îmi aduc adieri singuratice doar boarea cucutei socratice.