Iar dacă îți devin străină Și cântecu-mi de început Grăirea n-a ales, divină, A plaiului ce m-a născut. Seninul dulce grai în care Lin, ruga,

Fii bucuros, iubite, in iarba matasoasa ; Parfumul primaverii se simte tot mai greu ; Vezi, lunca-i inflorita si canta si-i frumoasa. Fii bucuros,

Simt dulce mâna-ți dragă în mâinile-mi febrile ! Lin, degetele tale le-ating, de catifea,. Năvalnice extaze mă copleșesc, subtile, Și fire

Eu te-am iubit întotdeauna. Din liniștitul început Și până-n ceasul de acuma, mai sumbru și mai învrăjbit, Ca un refren ce te subjugă, și-l tot

Ce năzuiesc în tine să aflu nu-i beție, Nici potolirea vreunui dor greu, nesăbuit. Vezi, mâna mea nu arde cand mâna ta o-mbie, Nici fruntea-mi

Tu-arunci sclipiri de soare pe șesuri și coline, Spre coastele în floare apleci copaci străbuni, Și mările le legeni ca niște cupe pline În ritmul

În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea: Zăpezi și flori plăpânde din livadă, Dar florile-ncepură a cădea Și în april nu mai găsești zăpadă. În

De-ai ști acele zile ce n-am trăit nicicând ! Lungi zile de-aăteptare, și care nu mai sunt ! Desfășurarea iute de ore-nfrigurate Și cele