Înveșmântată ca o vestala Învăluită în speranță Sunt tot acolo, unde m-ai lasat Aștept ca o statuie Să-ți văd pasul încolțit lângă

Azi am fost din nou La nucul de argint Așa cum sta, în plină lumină, singur în mijlocul câmpiei, acoperită de zăpadă srălucitoare,

De vrei sau de nu vrei Văzutele și nevăzutele toate Încolțesc, răsar și cresc Sub blândețea forței Sub duioșia înfricoșării Îndurătoare-neîndurăt

Nu vine nimeni să se uite în tăcerile și suspinele mele? Doar Dumnezeu, veșnică priveghere La ușa și fereastra mea, Mai aruncă o frunză, o

În sfera aceea de cristal Ce ne multiplica auzul Ni se înmulțeau ochii, sporea vederea Mâini cu multe degete ne creșteau Pe șolduri, pe

La semnul degetului nevăzut Al demiurgului Mă trezesc Întregindu-mă ca un cerc, Apoi ca osferă transparentă În care ai turnat apă Și pești

Prolog 1 Când tainic s-a deschis în întuneric Atotvăzătorul, imensul ochi himeric Pleoapa -Universul, s-a mișcat cu greu A Unului UNUL Veșnic

Aici, este un timp și un loc Unde nimeni nu întreabă De casa sufletului I s-o fi spart un geam, ultimul uragan i-a smuls acoperișul? Camera de

Prin credință și cunoaștere Pe calea înfrânării și răbdării Cu evlavie și smerenie Ajungi La treapta Iertătoare și generoasă A iubirii Oțel și

Nimic nu este pieritor, doar schimbător- Chiar trupul meu, Chiar mintea mea În mantia cea nouă Înveșmântată, Nevăzută, ca în magie Mă

Mi-e cerul o învolburare Și orizontul-plâns trezit -nu adormiți! -nu adormiți! Am fost furată de o Carte Și împuținată m-am

Barbară, înfiorată de bulgărul aprins De o putere zeiască Atinsă de fulgere Zămislitoare de șoapte Tandru mă cheamă mi-arată cărarea unde cer