Dumitru Pricop›Poezii

Mi s-a lăsat un munte moștenire dar l-am pierdut la jocuri de noroc o dată cu veșmântul alb de mire și numele din care mă invoc. A mai rămas în

Și tot acolo în iarbă, locul de îngropat câini latră și azi copacul crescut peste ei dar oamenii ocolesc continentul... Cântăm frumos din umbrele

E ca o sărbătoare a dezastrului Existența mea între arlechini întorșii aceștia din lacrimă prin ochii dilatați ai bătrânelor domnișoare. Costum