Doar femeia
Mai regină decât floarea doar femeia poate fi. Mai adâncă decât marea doar femeia poate fi. Mai înaltă ca destinul doar femeia poate fi.
Bucurati-va
Eu ma grabesc, tu te grabesti, el se grabeste. Imbatranesc, imbatranesti, imbatraneste. Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca in poveste simpla de tot,
Sărut, femeie, mâna ta
Sărut, femeie, mâna ta întotdeauna muncitoare, atât de mică și de floare... Sărut, femeie, mâna ta. Ca o aripă ce-a zburat și-a obosit
Dincolo
Dincolo de noapte, dincolo de vant clopote albastre se aud batand. Dincolo de soarta, dincolo de dor se intorc parintii la copiii lor. Dincolo
Chiar pasarea
Obida vine ca sa treaca. De ce fugi, omule, de tine? Au nimeni nu-I sa te-nteleaga, Sa te asculte, sa te-aline? Sarata-I lacrima ca marea
Rabdă, inimă
Există, mai există lucruri sfinte. Respiri cu ele, condamnat, uitat. Culegi, alegi cuvinte din cuvinte... Și anii, clipe, trec, se duc, păcat.
Doua culori
Frunza verde, iarba verde, Verde graul rasarit. Verdele, daca-l vom pierde, Ca si cum nici n-am iubit. Alba neaua, alba painea, Alb si
Acolo
Acolo. Dar unde? Acolo. In ploaie. In vant. In urgie. In spulber. Acolo. In spulber. In grea vesnicie. Acolo. Dar unde? Acolo. In noapte.
Absurd
O drama asta viata, un scenariu. Si omul ca un peste in acvariu. Si Universul un sistem divers. Si stelele nu-ncap in Univers. Si gandul nu
Clepsidra
Bate clipa. Trece clipa. Inger canta. Inger tipa. Bate ora. Trece ora. Frate plange. Rade sora. Toaca bate. Nu mai bate. Am pacate? N-ai
Fior
Cine mi-a bătut la geam – Stea sau pasăre, sau ram ? Om străin sau om vecin, Om păgîn sau om creștin ? Om fugit sau om gonit, Om plecat sau
Nu-i primavara
Nu-i primavara primavara, cand Nu creste fir de iarba pe pamant. Nu-i codru codru vesnic si rebel, Cand pasarea defel nu canta-n el. Nu-i
Alb și negru
Cântec-descântec... De alb să mă vindec, De negru să mă vindec... Albă mi-i noaptea ce pleacă și vine, albă-i femeia de lîngă mine;
Nu ma tem
Nu ma tem de omul cel Care striga-n gura mare Ca-mi bea sangele tot Undeva-ntr-o-ncaierare. Ci ma tem de omul cel Care-mi spune
Apără-mă, frunză de tei
Apără-mă, frunză de tei, te rog, mă apără: sășbatic dușmanii mei tună și scapără. Păzește-mă, frunză de dud, te rog, mă păzește:
La fereastra noastră
La fereastra noastră Cea cu trei mușcate, Miez de noapte bate Pe neașteptate. Să-i deschidem ușa ? Șoapta lui mă doare, Ca o rătăcire, Cu
Pasarile
Pasarile, vai, se duc Si ne lasa fara cantec. Se invirt ca-ntr-un descantec Moarte frunzele de nuc. Si ramane cuibul gol Ca un tipat in