Amurg
de Duiliu Zamfirescu(2005)
1 min lectură
Mediu
Se lasa noaptea, limpede si calda;
Rasare luna palida pe cer,
Punand pe valuri brate ce se scalda
Si-n toata firea aer de mister.
Pe-un soclu rupt, o vesela bacanta
Si-nvaluie, de doua mii de ani,
In haina umbrei, pururi eleganta,
Splendoarea umerilor diafani.
Miscand din flamuri, vechile trireme,
Adorm in pacea lungului amurg,
Infiripand un vis din alta vreme:
Izbanzile lui Hermes Demiurg.
La umbra lor, pescarul trage-o plasa
Si canta-ncet, cu glas adormitor,
Duioasa lui tragudie de-acasa,
Visand si el un vis in viitor.
(1894)
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Duiliu Zamfirescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2005
- Cuvinte
- 87
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Duiliu Zamfirescu. “Amurg.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/duiliu-zamfirescu/poezie/amurg-128646Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.