Presimțiri
din Opale și rubine (1904)
Simt dureros cum toamna vine, În zarea sumbră de aramă, Din care picură rubine Și în amurgul ce sfaramă Pe ceruri norii în ruine. Simt dureros
Invocație
Mi-e inima o rană de doliu și de sânge. Atâtea suliți arse prin ea au străbătut, Că-n ochi nu-mi mai rămase nici lacrimi pentru-a plânge Pe
Neînțeles
Trăind departe de succes, De glorie și de avere, În nesfârșita ta durere Ai fost al muzelor ales. În ale vieții triste-nfrângeri Cu fiere toți
Suflet bolnav
Mi-e sufletul bolnav, o știi! De spleen și de melancolii, Și doruri triste nențelese, În vagul lui brumos se țese. Mi-e sufletul bolnav, o
Rubine
Pornisem prin deșerturi cu lira mea de aur, Amurgul din nisipuri făcea un lac de sânge, Departe marea tristă în vaiete se plânge - Purtam pe cap
