Simt dureros cum toamna vine, În zarea sumbră de aramă, Din care picură rubine Și în amurgul ce sfaramă Pe ceruri norii în ruine. Simt dureros

Mi-e inima o rană de doliu și de sânge. Atâtea suliți arse prin ea au străbătut, Că-n ochi nu-mi mai rămase nici lacrimi pentru-a plânge Pe

Trăind departe de succes, De glorie și de avere, În nesfârșita ta durere Ai fost al muzelor ales. În ale vieții triste-nfrângeri Cu fiere toți

Mi-e sufletul bolnav, o știi! De spleen și de melancolii, Și doruri triste nențelese, În vagul lui brumos se țese. Mi-e sufletul bolnav, o

Pornisem prin deșerturi cu lira mea de aur, Amurgul din nisipuri făcea un lac de sânge, Departe marea tristă în vaiete se plânge - Purtam pe cap