Amiază de vară
de Demostene Botez(2010)
1 min lectură
Mediu
Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sânt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.
Câte veacuri oare au trecut
De când stau în soare fără gând?
Oare-s eu acela de la început
Ce-a rămas aicea, ezitând?
Sau lumina asta de la soare,
Scânteind în ochi ca pe izvoare,
Mă petrece înspre negre locuri,
Desfăcând în clipe albe veacuri.
Prin tăcerea cea de foc a după-amiezii,
Eu cu ochii-abia deschiși, ca huhurezii,
Văd cum timpul stă pe loc de mult
Și ca pe un vuiet depărtat l-ascult.
Viața dormitează germinând,
Și o simt în jur, universală,
Într-o nesfârșită oboseală
Și-n absența ultimului gând.
Și rămân și eu uitat de toate
Și de mine însumi tot, uitat,
Rar clipind, cu capul aplecat,
Ca oricare altă vietate.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Demostene Botez
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Demostene Botez. “Amiază de vară.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/demostene-botez/poezie/amiaza-de-varaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.