INFERNUL CANTUL I PROLOG LA DIVINA COMEDIE Dante, rătăcind într-o pădure întunecoasă, ajunge la poalele unui deal. Cele trei fiare.

Pe calea lui Amor, voi, cei umblati, priviti-mă rămasi pe loc, durere ca a mea nu mai aflati; primiti-mă-n auz, vă rog, apoi închipuiti-vă

INFERNUL CANTUL XXI Cercul al optulea: Bolgia a cincea. Cei care își însușesc bunul obștesc. Amenințările diavolilor. Umorul dantesc. Astfel,

Oricărui nobil suflet iubitor căruia-i vin cu spusa-mi înainte, să-mi zică de aceasta, ce-are-n minte, salut întru stăpânul său, Amor. Deja

Josnică moarte, milei cât dusmană, durerii, antică mamă, judecată a toate peste seamă, inimii dând amărăciunea hrană, din care plec numai si

Si călărind alaltăieri pe drumuri, îngândurat de mers ce nu-mi plăcea l-am întâlnit pe Zeu în calea mea purtând vesmânt de pelerin de-a pururi.

Plângeti, amanti, când Zeul chiar a plâns, văzând ce tânguiri îl întâmplară. Amor, aude doamne chemând strâns milă, din ochi dând plângerea

INFERNUL CANTUL XXXI Puț ui giganților. Aceeași limbă1 ce-mi mușcă făptura pe-obraji punând culoarea stacojie, găsi și leac s-aline

Cu celelalte doamne tu glumind, cum de se-ntâmplă nu gândesti, stăpână, că fata mea o alta-n ea îngână când frumusetea ta o văd venind.

INFERNUL CANTUL XI Cercul al șaselea: Ereticii. Mormântul papei Anastasiu. Topografia Infernului. Pe-o margine de surpătură-afundă proptită

Baladă, mergi să-l regăsesti pe Zeu, cu el te du doamnei înainte si îngenuncherea mea si cântul meu, stăpânul meu să i le spună-n minte. Să

în multe gânduri merg vorbind de Zeu: neîncetat schimbarea lor mă cere, unul mă vrea întru a lui putere; cellalt smintire-mi spune că-i mereu;

Cîntul XXVIII Cerul al nouălea, primul mobil. Ierarhiile îngerești. Concordanța între îngeri și ceruri. 1 Cînd adevărul despre-umana

Pe o mare bantuita de furtuna, Viata mea... a sosit cu barca sparta In portul ce pacatele nu iarta... Si nu primeste decat fapta buna

Atât de dulce și de castă-apărare Stăpâna mea, când lumii se arată, Că limba amuțește-nfiorată Și ochiul nu-ndrăznește s-o măsoare. Veșmânt de

Tan gentil aparece y tan honesta mi sefiora, al dar a alguien su saludo, que toda lengua tiembla y enmudece y de mirar los ojos no se

Tre donne intorno al cor mi son venute, e seggonsi di fore; ché dentro siede Amore, lo quale è in segnoria de la mia vita. Tanto son belle e

Per una ghirlandetta ch\'io vidi, mi farà sospirare ogni fiore. I\' vidi a voi, donna, portare ghirlandetta di fior gentile, e sovr\'a lei vidi

Cubre un moho los bordes de la roca, que el vaho que se eleva en costra cuaja, cuya vista y hedor náuseas provoca. Y a honduras tales el abismo

E quella a me: \"Nessun maggior dolore che ricordarsi del tempo felice ne la miseria; e ciò sa \'l tuo dottore. Ma s\'a conoscer la prima