Memling
de Dan Botta(2011)
1 min lectură
Mediu
Memling, seară sensitivă s-a întins,
tristă de al Fecioarei pas nins.
În lente inele de brumă, covoare
de lume, de liniști izvoare.
Ochii, arcul de oglindă al sublimului,
fruntea înaltă a cerurilor Ierusalimului.
(O, frunte cu albe și reci regiuni,
în gravele falduri cum suni!)
Plopii ogive, orele fine și verticale,
conjuncții moi de stele în defuncte canale.
Eră primitivă de rar ametist
cu îngeri cântând din alăute trist.