Cristian Simionescu

Te mai doare câte ceva. Iei hapuri, mai merge. Visezi urât. Ce faci, bătrâîne, cu sistemul nervos? Ei, mai iei un rachiu, un vin. Mai cade inima

Punte inutilă peste nici o apă sau hău, cu rost ești și tu. Ce rost? Bambus vibrînd, poate doar ție vasală. Poate ți-i silă de pasul care te-ar

Am văzut furnici mâncând lobii urechilor și timpanele unui mort, furnici pătrunzând prin toate nișele până la sufletul ascunzându-se printre

Aparența-i mult mai gustoasă, pe un preț atât de mic, fără bătaie de cap. Goi-pușcă în prea străvezii vestminte ale pielii; lacrimile unuia le văd

1. Eu nu sunt Striax, arborele ce produce miros plăcut, la care să-și desfete nările impostorii. Eu sunt giganta, dovada colosului meu trup: dacă

Femeia din barcă aduce medicamente: „Liniștește-te, pînă și polițiștii sînt arestați, pînă și surorile voastre de ocrotire sînt bolnave” Of, voi

Găzduit deseori și în gaură de șarpe, pînă și teama că oglinda-ți suge chipul îți taie sufletul în două? Oare ești vanitos dacă încerci să

Pe cînd ne întorceam cu crăpelnița acasă, ne-a ieșit în față o bătrînică, o foarte zbîrcită ființă, puțin cherchelită, mi-a spus: „Vai, mi-ai căzut