Caragiale n-a existat. A existat numai o țară frumoasă și tristă în care mai toți oamenii erau condamnați la crâșmă pe viață. Cu halbe de bere legate

Nu, doamne. Nici mai, nici chiar, nici foarte. Și nici măcar Popescu. Nu. Nici măcar atât. Să stai, așa, și să muncești la creșterea părului și-a

Ca și cum toate manechinele din vitrine s-ar face după chipul și asemănarea mea: eu copil, eu bărbat, eu femeie. Ca să devin cel mai mare creator. Ca

Am încercat să o spun și altă dată: față de viața asta de zi cu zi a unui autor de literatură, opera lui este echivalentă cu o \"moarte\". Este

Mama își întinde rugina pe buze și mișcă lin evantaiul ca să împrăștie lumina de lună prin cameră, ca să-și aducă aminte mai bine. Eu alerg

Ea mă iubește. Și nu are decât o singură dorință: să mă vadă îngropat în Cișmigiu, la leagăne, la nisip. Să am gropari numai copii. Cu lopățele și cu

Bunicul s-a îngrijit din timp de prânzul ce trebuia servit la acest parastas. A lipit pe sticle cu vin, drept etichete, pozele de la nuntă cu el și

din volumul FAMILIA POPESCU 1. Toată familia mea benchetuiește la \"Local familial\". Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe.

Noaptea,dacă introduci în telefonul din colțul străzii o scoică în loc de monedă, o scoică mică, albă, neciobită,culeasă vara , pe plajă, în loc de

Bineînțeles c-am auzit cu toții de acel câmp pe care crește păr de fată în loc de grâu. Da, da… unduios și blond. Iese lumea noaptea și piaptănă

Pe Cristi trebuie să-l înțelegeți. Spune el multe despre noi, dar să nu-l luați în serios. El ne iubește și ne respectă, iar noi am crezut

Mama are o pâine pe care, în fiecare vineri o umple cu și mai multă vată. Uite, ce mare e, ce rumenă, ce proaspătă e! Din ghiveciul cu pansele pe

Nu. Arta Popescu nu s-a născut, Nu. S-a inventat doar un biet aparat. După ce se umflă o burtă de mamă, La ea se conectează un trenuleț