Un sol neașteptat
din Poezii (1928)
de Constantin T. Stoika(2010)
1 min lectură
Mediu
Prin iarba înaltă scânteiau adâncile cărări
Și gândurile mă chemau în albe depărtări.
Un corb bătrân pe un molid căzu - și nemișcat
Părea, în noaptea ce curgea, un sol neașteptat...
Am întrebat molidul alb, de soare nepătruns:
\"Pe cine-așteaptă tristul corb?\" - Și nimeni n-a răspuns.
\"De unde vine?\" am întrebat și vântul ce trecu,
Și-n noaptea umedă și grea și vântu-atunci tăcu.
\"Lumina ce-o ascunde-n ochi - pe lună-am întrebat -
De unde-a rupt-o negrul corb?\" Și luna s-a-ntristat.
Și sufletului meu i-am zis: \"De ce nu cântă, să-l ascult?\"...
Și mi-a răspuns tăcerea lui: \"Fiindcă-a murit de mult!\"