Șperaclu
de Constantin Abăluță(2017)
1 min lectură
Mediu
în timp ce scriu aici fără prea mult folos pentru nimeni
pe bulevardele orașului oamenii și manechinele se privesc
prin geamurile eclerate ale vitrinelor
comunicarea lor e rapidă și sigură ca un șperaclu mânuit
de un as al meseriei astfel încât după
mulți ani nimeni nu observă subtilizarea
releele abia perceptibile ale țigărilor traversează grăbite
distanțele dintre două case dintre două pisici
pe o bancă din scuar te întrebi dacă nu ai uitat lumina
aprinsă pe scară
și gândul ăsta meschin te încălzește ca
ultima poșircă
pulpana hainei are culoarea băncii și tu înoți într-o
nemăsurată veselie de parcă morții ar fi
înviat
mirosul de benzină al restaurantului de vizavi și cei care
intră tăcuți înăuntru ca proverbele-n
dicționar
oscilația lină a cojii de măr în spirală
pe care o ții suspendată deasupra unui
mușuroi de furnici