Pată
de Constanța Buzea(2005)
1 min lectură
Mediu
eu în plecare nu mai cred
cum nu te opri rămâi
au fost doi cai și tigri doi
trifoi în patru-npăturit
păcatul supt în rădăcini
se cumințește-n crengi tămâi
ce am gândit acoperim
cu solzi cu fulgi de stalacmit
vezi mâna mea și-n mâna mea
sunt nervii timpului livid
iluzie și goliciune
de frig fierbinte și de ghimpi
dar e un pas sub linii verzi
păduri de mușchi pocnind de spori
ulii în aer se destind
destinul prinde pata lor