Nuca verde
de Constanța Buzea(2004)
1 min lectură
Mediu
Stăm împăcați rănindu-ne de toate
Și serile vin parcă mai devreme
Te însoțesc numai pe jumătate
Pierdută jumătate în poeme.
Þesându-ne covoare și macate
Păienjeniș asupra unor steme
Ne-nchipuim că suntem întâmplate
Vieți de care nimeni nu se teme.
Prea sus ne ține steaua nepătate
Privirile ce-ar vrea să se întreme
Cu picături de nucă verde, poate,
Din nucii care cresc între blesteme.
Din volumul “Ape cu plute”, 1975
Și serile vin parcă mai devreme
Te însoțesc numai pe jumătate
Pierdută jumătate în poeme.
Þesându-ne covoare și macate
Păienjeniș asupra unor steme
Ne-nchipuim că suntem întâmplate
Vieți de care nimeni nu se teme.
Prea sus ne ține steaua nepătate
Privirile ce-ar vrea să se întreme
Cu picături de nucă verde, poate,
Din nucii care cresc între blesteme.
Din volumul “Ape cu plute”, 1975