În locul unde ne vom fi retras

Sunt ostenită când te simt aproape
De grija ta m-aș lepăda un ceas
Un greier mare nopților dă glas
Mărunte flori visează să-l îngroape.

Neliniștită viața mea încape
În ummbra fără ghimpi de la popas.
Ce vom avea din ce ne-a mai rămas?
Nici un cuvânt nespus să nu ne scape.

În voia lor vei crede că te las
Și vor fi nori ca-n preajma unor ape
În locul unde ne vom fi retras.

Sufletul tău se sparge ca un vas
La care vin prea multe să se adape
Sălbăticiuni și vite de pripas.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975