În aerul rece și dulce, sub frunze și flori mormântat, Uitat e orașul nemernic și vraja treptat mă coprinde... O plasă trufașă de aur mă prinde-n

Argint din cer se prăfuiește: Vibrează cântece pe valuri, Și vântu-adie o melodie de duioșie din cavaluri Și peste toate scânteiază al fericirei

I Spre Nord, în noaptea morței, să află-o mare-ntinsă Ce este de lumină cerească neatinsă, Iar veșnicu-ntuneric domnește jos și sus. În lung și