Moartea
de Cincinat Pavelescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Moartea, crinul ce se-nalță
Pe morminte-abia săpate...
Stea ce râde matinală
Bătrâneții-mpovărate.
Poarta cerului și-a păcii...
Drum ce-n taina-i o să poarte,
Spre câmpiile veciei,
Umbra sufletelor moarte.
Babel sumbru ce atrage
Toate neamurile-ntr-însul,
Și pe toți ce-i înspăimântă
Remușcările sau plânsul.
Lac de umbră și uitare,
Coasă rece-a tinereții,
Mare-n care se revarsă
Toate râurile vieții!
Ia această carne, moarte!
Lacrimi, visuri și argilă,
Și prefă-o în țărână
Fără formă, dar fertilă.
Pierde-o-n totul tău himeric!
Și sub tremurul de astre
Din nimicu-i fă să crească
Visul florilor albastre.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cincinat Pavelescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Cincinat Pavelescu. “Moartea.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/cincinat-pavelescu/poezie/moarteaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.